Dimineata, la micul dejun ii place sa bea cafea fara zahar si sa manance croissant cu unt.
Ma priveste surazand si ma pune sa-i povestesc ceva, orice, eu insa nu vorbesc decat cu copacii verzi si cu furnicile.
Si-atunci imi povesteste ea, dandu-si suvita dupa ureche, in timp ce mananca zefire neglazurate. Eu chicotesc si o ascult urmarindu-i atent expresia feţei.
O cheamă Elena si scrie poezii cu o pană pestriţă.
Eu nu pot scrie cu pene.
Ma joc cu papusile ei din plastic.
Mergem impreuna in padurea cu scari de portelan.
Ne plimbam pe malul lacului si hranim lebedele negre, care ne asteapta in fiecare marti.
Iubeşte prin mine toamna si ma duce la scoala tinandu-ma de mana.
O cheamă Elena şi este mama mea.
O cheama Elena, si nu am cunoscut-o atat de bine cat o cunosti tu, dar stiu indeajuns de mult, ca este o mama minunata !
RăspundețiȘtergere