Am fugit departe. Undeva unde nici ursul polar nu ma va putea gasi. Ascult cantecelele, pe care mi le canta el la chitara desenata de mine cu marker-ul negru gasit in ghiozdan. Cantece pe care le-a invatat impreuna cu profesorul lui intr-o zi rosie de octombrie a anului trecut.
O zi, in care am luat micul dejun la patiseria situata vis-à-vis de blocul meu. Ti-am spus, ca ne-a vazut si mama, cand s-a uitat intamplator pe fereastra. 
Mi-e pofta de dulceata de trandafiri rozi. 
In ochii mei se poate citi usor plenitudinea doar pentru ca azi e luni, iar eu am mancat zmeura si am frunzarit cartea de fizica nucleara a carui autor e bunica mea.
Tu porti la gat colierul meu din lemn.
Mai stii inelul cu cap de cerb? L-am scapat din greseala in lacul Gradinii Publice.
Am cautat in pod toata dupa-amiaza pana am gasit rochita cu cirese. Imi mai vine inca. Am imbracat-o si m-am dat cu rujul rosu corai. Am iesit in gradina si m-am asezat pe iarba verde. 
Simteam de undeva mirosul lemnului de brad.