Nu vreau sa stiu maine ce se va intampla azi

Azi m-am plimbat pentru ultima data pe plaja galbena. Am simtit mirosul sarat al vegetetiei inexistente. Cerul e roz, un roz pastelat. Eu strang in pumn nisipul uscat. Marea-mi raspunde la toate intrebarile murmurand printre stancile erodate de valuri. Sunt departe. Vreau sa-mi pictez in liniste rascrucea.
Drumul meu e luminat de felinarele secolului trecut. Eu dansez pe ritmurile romanesti a muzicii irlandeze. Stiu ca sunt singura care a auzit asa ceva vreodata.
 Predau ore de Visual FoxPro 7.0 si verific tezele de licenta la ceainaria din fata Universitatii.
Meditez cu voce tare si port ochelari cu efect de iluzie optica. Imi plac mult aplauzele. Recit poezii pe scena Teatrului National. Sunt apreciata.

M-a intrebat de ce-am fugit din Cafeneaua Actorilor fara sa privesc in spate

Stii, iti povesteam odata, ca atunci cand eram mica am cazut si m-am lovit rau la genunchi, iar acum mi-e frica. Nu mai privesc inapoi.
Am cateva jurnale in care nu am scris niciodata. Vorbesc cu R. in fiecare zi. El ma asculta si-mi daruieste maci. Citesc poezii dintr-o carte pe care am luat-o de la libraria din coltul strazii verzi. Mi-e dor de Sighisoara.

Nu mi-au spus

Mama mi-a spus odata ca oamenii sunt buni. Mi-a spus, ca atunci cand voi creste mare nu voi mai plange. M-a rugat sa nu uit de unde vin si m-a invatat sa nu judec lumea.
Tata imi povestea despre marinari, vapoare si pirati. El m-a invatat sa zbor si sa conduc bicicleta.
Eu nu mai stiu...nu mai stiu unde...nu mai stiu cine...nu mai stiu...

Traiesc langa un copac verde

Sunt imbracata intr-o rochie alba din dantela care-mi ajunge pana la glezne. Ma plimb prin gradina abandonata cu trandafiri albi si bujori rozi. Mi-e pofta de capsuni salbatice. Imi place sa ascult trilul pasarilor la fel de mult cum imi place sa ratacesc printr-un catren galben.
Citesc carti despre botanica si ma rog zeilor, respir fumul unui pian ars, inventez trisoane si vibrez in timpul echinoctiului de primavara. Colectionez frunzele de Ginkgo biloba si miros in fiecare dimineata florile de tei. Inghet in fata unui copac verde. Vorbesc cu furnicile. Dansez in ploaie pe strada gri. Iubesc mult oamenii si delfinii. Nu-mi place sa vorbesc. Nu-mi plac frazele si nici subordonatele circumstantiale de cauza. Scriu povesti pentru copii.

Nisip

Azi am inteles multe lucruri. Am inteles, ca sunt mult prea deschisa si sincera cu toata lumea. Si atunci cand esti sincer crezi, ca si ceilalti sunt la fel, dar nu, nu e asa. Am inteles, ca e periculos sa mergi pe strada fara casca sau scut. Am inteles, ca atunci cand pun mana pe un cactus trebuie sa port manusa din cauciuc. Am inteles, ca trebuie sa ma gandesc si la mine atunci cand cineva imi cere sa fac ceva in defavoarea mea. Am inteles, ca nu trebuie sa spun tot ce gandesc si sa nu mai imbratisez pe oricine. Am realizat faptul, ca unele persoane te mint fara sa clipeasca. Am inteles, ca inainte de a intra in ocean trebuie sa probez apa cu degetul mic. Am inteles, ca exista lucruri numite secrete. Am cazut din nou. Testoasa din mine imi zice sa ma refugiez in carapace.

Lichior si visine amare

Soarele apune. Eu imi iau ramas bun de la el. Beau lichior si meditez in linistea noptii. Ma plimb prin vene si artere cu picioarele goale. Rup o frunza de artar, o strivesc in palma si-o miros. Abia astept sa se faca din nou dimineata. Sa ma scol si sa mananc zmeura. Vreau sa respir din nou aer curat.
Imi plac lucrurile interzise si substantele periculoase. Imi place sa ma joc cu mon nounours en peluche, pe care l-am primit de ziua mea de la cineva foarte special; imi place sa zambesc, daca-as putea as face-o incontinuu, doar ca oamenii obisnuiti m-ar crede nebuna. Imi plac mult lamaiile si portocalele. Iubesc cerul si rasaritul, copacii si semiluna, ochii verzi si papadiile.
Ma culc la ora 25.