Visine si trandafiri

Sunt un copil. Unul fericit. Alerg si miros florile. Imi place mult sa cant. Imi plac drumurile de provincie si imi iubesc matusa. Vreau sa plec din nou la muntele meu gri. Sa mananc cereale dimineata la balconul din lemn in timp ce privesc la inalti. Acolo am pierdut teama, supararea si lacrimile. Acolo am simtit un nou inceput. A fost ca o revelatie.
Beau ceai verde cu lamaie si savurez racoarea diminetii. Pe masa mea din bucatarie sta un buchet imens de trandafiri rozi. Au spini, dar sunt frumosi.
Privesc pozele cu prietenii nostri de familie. Imi amintesc foarte bine seara aia, pentru ca a fost ieri. Luam cina la masa rotunda a unui restaurant traditional din nordul Capitalei. Am ras, am discutat despre proiectele noastre de viitor, iar la sfarsit am mancat tort cu visine.
Pastrez aceste momente intr-un loc secret.

Azi m-ai auzit pentru prima data cantand la acordeon. E cel la care a cantat candva si bunicul meu, care acum imi vegheza pasii de acolo, de sus. Te iubesc, bunicule. Asa cum n-am mai iubit niciodata pe cineva. Mi-e dor de povestirile tale. De sapca ta de marinar. De ciocolata aia pe care obisnuiam sa o mancam impreuna, iar eu imi luam partea cea mai mare. Nu m-ai auzit niciodata plangand. Radeam impreuna si aveai grija de mine. Ma luai in brate si-mi ziceai ca ma iubesti. De ce ai plecat? De ce m-ai lasat singura aici printre straini? Ei sunt rai. De ce nu mi-ai zis?
Oare tu le spui norilor sa-ti schiteze chipul pe cerul senin de iunie? Sau ingerii o fac? De ce mai intreb aiurea...tu esti ingerul acela!
Nu te mai pot imbratisa acum si nici nu stii cat de rau imi pare. Atunci eram mult prea mica si nu intelegeam.
Stii, eu am ochii tai si zambetul ti l-am mostenit. Iti port poza in portmoneul pe care mi l-a daruit tata. Vreau sa fiu ca tine. Vreau sa fiu puternica.
Te rog, scrie-mi o scrisoare.
Iarta-ma.

Umbrrosa

Sunt umbre...
Sunt doar umbre,fetito.
Sa nu-ti fie teama.
Sa tii capul sus.
Sa nu intorci privirea.
Iar pelerina aia neagra...arunc-o; la fel si vălul
Sunt umbre. 

Am fugit departe. Undeva unde nici ursul polar nu ma va putea gasi. Ascult cantecelele, pe care mi le canta el la chitara desenata de mine cu marker-ul negru gasit in ghiozdan. Cantece pe care le-a invatat impreuna cu profesorul lui intr-o zi rosie de octombrie a anului trecut.
O zi, in care am luat micul dejun la patiseria situata vis-à-vis de blocul meu. Ti-am spus, ca ne-a vazut si mama, cand s-a uitat intamplator pe fereastra. 
Mi-e pofta de dulceata de trandafiri rozi. 
In ochii mei se poate citi usor plenitudinea doar pentru ca azi e luni, iar eu am mancat zmeura si am frunzarit cartea de fizica nucleara a carui autor e bunica mea.
Tu porti la gat colierul meu din lemn.
Mai stii inelul cu cap de cerb? L-am scapat din greseala in lacul Gradinii Publice.
Am cautat in pod toata dupa-amiaza pana am gasit rochita cu cirese. Imi mai vine inca. Am imbracat-o si m-am dat cu rujul rosu corai. Am iesit in gradina si m-am asezat pe iarba verde. 
Simteam de undeva mirosul lemnului de brad. 

O cheamă Elena

O cheamă Elena si are ochi albastri.
Dimineata, la micul dejun ii place sa bea cafea fara zahar si sa manance croissant cu unt.
Ma priveste surazand si ma pune sa-i povestesc ceva, orice, eu insa nu vorbesc decat cu copacii verzi si cu furnicile.
Si-atunci imi povesteste ea, dandu-si suvita dupa ureche, in timp ce mananca zefire neglazurate. Eu chicotesc si o ascult urmarindu-i atent expresia feţei.
O cheamă Elena si scrie poezii cu o pană pestriţă.
Eu nu pot scrie cu pene.
Ma joc cu papusile ei din plastic.
Mergem impreuna in padurea cu scari de portelan.
Ne plimbam pe malul lacului si hranim lebedele negre, care ne asteapta in fiecare marti.
Iubeşte prin mine toamna si ma duce la scoala tinandu-ma de mana.
O cheamă Elena şi este mama mea.

Ieri cred, ca a fost cea mai frumoasa zi de copil pe care am reusit s-o traiesc in aceasta viata.
Am sarit in bratele bunicului, el m-a privit candid si a inceput sa planga. L-am imbratisat si am mancat covrigi.
Am scos sâmburii din cirese impreuna cu fratele meu, pentru ca mama voia sa faca dulceata.
Am prins 7 fluturi, i-am pus intr-un borcan si i-am dus acasa. Am intrat in camera mea, am deschis borcanul si toti fluturasii au evadat. Acum unul sta pe nasucul meu.
Mama mi-a prins cositele cu fundă rosie. 
Aud cum canta podul de langa casuta noastra acoperita cu iedera si flori. Fac un vaporas din hartie pe care il voi arunca in rau. Voi scrie un mesaj pe el si sper sa-l citeasca cineva. Ma voi abandona in timp ce privec cerul. 
Voi reveni acasa completamente schimbata, insa nimeni nu va observa asta. 
Voi dansa tango si voi visa inainte sa apuc sa adorm.