Ultima zi dintr-o vara

E intuneric afara
Dar inca vara

O vara care maine nu va mai fi. Dimineti in care nu pierd trenul. Zile insipide. Nopti in care visez ca dorm si dorm visand.

Lumina

Daca intr-o zi trandafirii
se vor ofili
Privirea mea
inaltata-n sus va fi

Si voi inmarmuri
caci lumina Soarelui meu
Va aparea mereu
iar asta o stiu doar eu

Doar eu
simtitam gustul
scrisorilor uitate
si-apoi reinviate

A sticlelor
ticsite cu amintiri
marine
scurse in lumina

Lunilor de mai.
Si-ntr-un august sec
Pierdut parca-n rugina
Sufletelor.

Cutia cu fursecuri e sub pat, iar ceaiul verde e pe noptiera. Azi are o aroma ciudata. Mi-am intrebat guvernanta daca a mai pus ceva in el. Mi-a zis ca nu, e acelasi pe care mi-l face de ani de zile. Zambesc si-i multumesc inca o data. Imi pun boneta cu dantela adevarata si inchid ochii.
Aud, nu ascult niciodata. Nu pot vorbi, nu pentru ca sunt muta.
Culoarea ochilor mei s-a schimbat. Da, din nou. Si din nou nu pot dormi.
E intuneric si deaceea ma simt in siguranta.
Imi place sa privesc cu ochii inchisi. Totul. Asta e marele meu atu.
Ma gandesc.
La asfaltul plouat.
Si-mi doresc.
Sa zbor in neant.

Lumea mea.
E un abis.
Gata.
Suflet distins!

Ieri
exista o
singura stea.
Azi

Pescarusul
ma duce
la ea
.