marți, 17 aprilie 2012


Mai tii minte cum alergam impreuna printre copacii inalti a padurii de stejar? Mai tii minte cum culegeam panselute si maci? Dar cum ne plimbam prin munti tinandu-ne de mana? Tu imi faceai coronite din papadii iar eu fredonam cantecelul cu elefanti. Nu voi uita niciodata cum ma trezeai dimineata si mancam impreuna terci iar apoi plecam sa ne plimbam. Nu voi uita niciodata ziua in care m-ai invatat sa desenez stele. Mi-e dor de acele clipe, mi-e dor de muntii pe care as vrea sa-i cuprind, sa-i imbratisez strans, strans, mi-e dor de gâze, de ghiozdanul meu albastru...
Si atunci cand nu mai rezist plang in palmele-mi reci...plang pana adorm. Apoi ma scol si uit totul. Imi spal fata cu apa rece si beau ceai de menta. Te imbratisez fara sa-ti spun nimic. Tu zambesti si ma saruti pe frunte. Iti multumesc!

5 comentarii:

  1. Draga mea,mi-as dori mereu sa te bucuri de viata, de clipe frumoase,de realizari... As face orice pentru tine, sa te stiu fericita.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunteti minunate, doua persoane atat de sufletiste, si atasate moral, nu am cuvinte. Iti doresc tot ce e mai bun.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti multumesc din suflet! Ai grija de tine!

    RăspundețiȘtergere