Metamorfoza

Mergeam pe strada ingusta privind la blocurile maronii din fata-mi. Erau atat de inalte ca se lipeau de cerul mov al acelei zile frivole de noiembrie. As fi vrut sa tip cu toata puterea plamanilor mei, sa-mi rup gura intinzand-o la maxim, sa-mi scot ochii verzi, sa-mi astup urechile, sa-mi arunc picioarele si sa ma imbratisez patimas...dar n-am putut s-o fac pentru ca sunt mult prea pudica si alambicata. Tot acest amalgam de emotii m-a epuizat. Am incercat sa ma agat de un stalp pentru a evita impactul cu solul rece si umed. Corpul insa a refuzat sa ma asculte. Am lesinat. M-am trezit ametita si speriata, intr-un univers aspatial si atemporal. Am vrut sa plang, dar brusc a inceput sa ploua cu picaturi mari si reci, surde si vinete, moi si fericiti. Deodata am inceput sa ma transform, sa ma metamorfozez la fel de frumos cum o fac si fluturii. Am devenit alta, o alta fetita cu breton, dar cu aceeiasi ochi verzi si sinceri.