Draga Judith,

Draga Judith,

Astazi am facut dulceata ta preferata, m-am gandit toata ziua la copilaria noastra si am vizualizat in cinematograful propriei minti verile nesfarsite petrecute in micutul si cochetul apartament pe care il avea bunica Maria la Brasov. Apartament in care dimineata ne trezea ciripitul pasarilor sau mirosul îmbietor de clatite. Unde după-amiezele aveam lectii de pian cu șarmantul nostru profesor Pavel, care roșea ori de cate ori ii atingeam mainile atunci cand cantam in tandem. Si in care serile se transformau in momente de familie, intime, pline de tandrete - fragmente care ulterior au nascut in sufletul meu stari de melancolie si dor nemarginit pentru o epoca apusa.

Nu imi imaginam, in acele clipe, ca studentia ne-o vom petrece departe una de cealalta, ca voi pleca subit la Paris in urma unor circumstante familiale. La Sorbona am regasit atmosfera din casa noastra : ferventa dezbaterilor provocate de tata, elocventa discursurilor construite de mama, referintele academice ale bunicului Afanasie, spiritul nostru contestatar, umorul s-au sedimentat in adancurile personalitatii mele si au participat la formarea unei identitati care m-a facut sa ma integrez rapid in mediul universitar francez, sa castig admiratia colegilor si respectul profesorilor.

In anii de facultate am redactat manuscrisul primului roman. Cartea a vazut lumina tiparului cativa ani mai tarziu. Publicata la casa de ediție Gallimard, a fost salutata de critica literara. Revistele de specialitate au emis analize privind estetica textului, fiindu-mi recunoscut nu doar stilul particular ci si munca de cercetare d'orfèvre care mi-a permis sa construiesc, pe langa o poveste seducatoare, un adevarat studiu ce descrie psihodinamica relatiei interpersonale dintre parinti si copii.

Acest debut in literatura m-a proiectat intr-un univers care-mi era naturalmente predestinat si la o cariera pe care mama a intuit-o inca de pe vremea cand nu eram decat un copil. Daca Vladimir Nabokov a avut-o pe Vera Slonim, daca Romain Gary a fost impins pe la spate de Mina Kacew, atunci familia noastra a fost dominata de figura Elenei Korotkova. 

Sunt convinsa ca daca nu era mama in viata noastra, nici tata si nici eu nu aveam performantele pe care le-am castigat datorita organizarii si rigorii ei native. Mama este si acum cea care ne sustine neconditionat si ne permite cu toleranta sa oscilam intre imaginatie si real, ea fiind obligata sa ramana puternic ancorata in realitatea cotidiana. 

Mie, cum iti dai bine seama draga mea Judith, imi place realitatea in forma ei volatila - cea indusa de  vaporii de Shalimar, gustul de ișlere, imbratisarile intre prieteni, saruturile dintre iubiti, serile petrecute la Palatul Garnier sau cele consumate in tihna acasa...

S-a lasat seara in orasul luminilor, iar casa e cufundata in mister, parfum de visine confiate si Nocturnele lui Chopin... Bref, aceeasi stare ca in apartamentul de la Brasov...

Iti scriu si maine, acum plec ; ma astepta Fred la cina.

Je t'embrasse,

Victoria