Eu, imbracata intr-un pardesiu, suspendand pe umarul meu de copila poseta cocheta ce apartinuse bunicii, privesc...
Poseta pastrase parfumul cu care se dadea ingerul meu cand mergea la teatru. Eu am pastrat in suflet amintirea frumoasa cu ea - bunica mea cu par ondulat si ochi mari, ca de artista, bunica mea care scria poezii si desena fetite, prietena mea nepretuita care imi spunea ca am o fantezie neordinara si Omul care ma iubea si avea incredere in mine.
Atat de mult imi lipsesti, lumina mea!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si mie imi lipseste foarte mult,nu ma pot resemna cu plecarea ei..Mi-e atat de dor de ea, de sfatul ei,de...
RăspundețiȘtergere